Crea?ia

"P?mântul! Miez al Universului întreg ?i-al tuturora centru, planeta vizibil? - Terra - lu? fiin??! De jur-împrejur stelele r?s?rir?, Soarele ?i Luna. Lumina creatoare invizibil? de la P?mânt r?spândit?, în ele reflec?ia ?i-o afl?. Pentru prima oar? în Univers, un nou plan al existen?ei lu? na?tere! Planul material... ?i se lumin?. Nimeni ?i nimic în clipa apari?iei P?mântului, form? material? vizibil? n-avea, P?mântul cu toate cele din Univers s? intre în contact putea, îns? era de sine st?t?tor. Era o crea?ie de sine-st?t?toare. Crea?ie ce cre?tea, ce tr?ia, ce înota ?i ce zbura, nu murea ?i în neant nu se pierdea. Chiar ?i din putreziciune, fiin?? musculi?ele-?i luau, iar cu musculi?a o alt? creatur? se hr?nea ?i-ntr-o unic? via?? totul se-nl?n?uia. Nedumerite ?i uimite, toate cele-ale Universului spre P?mânt privir?. P?mântul, de toate s-atingea, dar niciunei alte existen?e de P?mânt s? se ating?, dat nu-i era. A Creatorului inspira?ie cre?tea. ?i în Lumina ce al Iubirii vacuum umplea, fiin?a Divin? tr?s?turile-?i schimb?, fiin?a Divin? formele corpului pe care omul de ast?zi îl are, î?i însu?i. Cu vitez? de nedescris ?i-n timp indefinit, gândul Divin lucra. În inspirate ?i-n vecinicie reflectate, ale gândurilor energii toate le contopi ?i le des?vâr?i! În înc? una, invizibil? înl?untrul S?u, crea?ie!..."