Eliade, Vâlsan, Geticus ?i ceilal?i

Primul lucru care te fascineaz?, ca român, atunci când îl cuno?ti pe profesorul Claudio Mutti, italian din Parma, clasicist de forma?ie, dar ?i cu studii de filologie… maghiar?, este perfecta st?pânire a limbii române, pân? la nuan?e care scap? uneori chiar vorbitorului nativ de ast?zi. Fascina?ia cre?te atunci când consta?i ca omul acesta, preocupat cu prec?dere de studiile tradi?ionale (pe urmele lui Guénon si Evola), dar ?i de istoria ideilor în secolul XX, este un profund cunosc?tor al istoriei ?i culturii române?ti moderne, îndeosebi al fenomenului interbelic (a c?rui bibliografie o cunoa?te pân? la zi, cu o acribie care-i d? de ru?ine pe mul?i cercet?tori din România comunist? ?i postcomunist?). (…) Cartea de fa?? (ce are deja ?i o edi?ie francez?) a ap?rut în italian? în 1999: Eliade, Vâlsan, Geticus e gli altri. La fortuna di Guénon tra i Romeni, Edizioni all’insegna del Veltro, Parma (cu o prezentare de prof. Enrico Montanari). Cum se vede din titlu, ea îi are în aten?ie în primul rând pe Mircea Eliade, Mihai Vâlsan ?i Vasile Lovinescu (alias “Geticus”). Capitolul despre Eliade este intitulat “Datoria uitat?” (Il debito dimenticato), deoarece marele istoric al religiilor, spre a nu crea suspiciuni în lumea academic? occidental?, ?i-a “ocultat” atent raporturile de tinere?e cu opera lui Guénon, Coomaraswamy ?i a altor mae?tri ai gândirii tradi?ionale (a?a cum avea s? procedeze ?i cu trecutul s?u legionar, de care nu s-a dezis în maniera lui Cioran, dar la care nici n-a f?cut vreo referin?? public?, m?rturisindu-?i-l cu precau?ii numai în paginile târzii de memorii, în care cititorul atent simte vechea fervoare a unei angaj?ri totu?i par?iale ?i de scurt? durat?). Sunt reproduse ?i contribu?iile tân?rului Eliade (sub straniul pseudonim Krm) la efemera revist? guénonian? Memra (“Revist? de tradi?ie ezoteric?” scoas? de Marcel Avramescu – viitorul P?rinte Mihail, c?ruia Eliade îi va dedica mai târziu una dintre nuvelele sale). (...) Rigurosul studiu al profesorului italian reprezint? o contribu?ie plin? de sugestii la istoria ideilor în Europa secolului XX ?i s-ar c?dea s? dezmorteasc? ?i interesul cercet?torilor români într-o direc?ie pân? acum neglijat? sau pe nedrept desconsiderat?, dar care se dovede?te plin? de revela?ii, inclusiv în privin?? “deschiderilor” noastre culturale, în m?sur? s? contrazic? teoria curent? a nu ?tiu c?rui izola?ionism “national-ortodox”, legionar sau de alt? natur?. (R?zvan Codrescu, Claudio Mutti ?i România, postfa?? la: C. Mutti, Guénon în România, Vremea, Bucure?ti 2003, pp. 157-162)